Spectacolul minţii: muzică, voce, terapie [Ligiana M. PETRE]

Tocmai a apărut revista ArtTE – Revista de terapii creativ-expresive şi dezvoltare personală unificatoare, în care a fost publicată şi recenzia pe care am scris-o pentru cartea Ligianei PETRE, Spectacolul minţii, din care reproduc şi aici un fragment:

Psihicul: simfonia sublimă

Există poveşti de demult care spun că odinioară, cu foarte mult timp în urmă, oamenii locuiau în peşteri. Şi mai există o istorie, nu chiar atât de veche, care povesteşte cum a evoluat omul în relaţie cu focul (cunoaşterii) de la vederea umbrelor de pe pereţii peşterii şi până la înţelegerea rolului central al soarelui pentru existenţa lui (deşi, la un moment dat, ceva mai târziu, a aflat că nici măcar soarele nu era, de fapt, centrul universului).

Continue reading “Spectacolul minţii: muzică, voce, terapie [Ligiana M. PETRE]” »

Dar cu dragoste pentru cei dragi…

Fii, pentru o zi, Moş Crăciun: participă la un atelier creativ-experienţial despre puterea de A DĂRUI şi curajul de A PRIMI!

Dar cu dragoste...

Atunci când erai copil, cu siguranţă că îl aşteptai cu nerăbdare pe Moş Crăciun, cel care aducea cadouri sub brad şi bucurie în ochii tuturor. Deşi acum te-ai făcut mare, cu siguranţă că tot îl mai aştepţi, cu multă curiozitate, să vezi ce-ţi va mai aduce. Ceea ce s-a schimbat sunt, cel mai probabil, propriile tale aşteptări.

Continue reading “Dar cu dragoste pentru cei dragi…” »

ANALIZA GENOGRAMEI – Cum ne este influenţată viaţa de către membrii familiei

 

Analiza GenogrameiSe spune uneori că viaţa ne este controlată de alţii: de la părinţi şi până la astre. Poate că tu crezi asta, poate că nu. Ce este sigur, însă, este faptul că întreaga ta existenţă este influenţată de familia din care faci parte. Şi nu mă refer doar la părinţi, pentru că probabil că ştiai deja foarte bine acest lucru, ci şi la ceilalţi membri mai apropiaţi sau mai îndepărtaţi… uneori chiar cu câteva generaţii mai îndepărtaţi…

Continue reading “ANALIZA GENOGRAMEI – Cum ne este influenţată viaţa de către membrii familiei” »

Dansaţi, vă rog?

Atelier de dans-terapie
untitledNe naştem cu posibilităţi de deplasare limitate. Descoperim, însă, foarte curând, că ne putem rostogoli, că putem merge de-a buşilea, şi, apoi, că ne putem ridica şi că ne putem sprijini de cei şi cele apropiate, fie ei oameni, fie ele obiecte… După ce ne sprijinim o vreme, devenim capabili să mergem singuri, devenim independenţi şi pornim să explorăm şi să cucerim lumea!

Continue reading “Dansaţi, vă rog?” »

Pictură, film, dans şi fractali: modalităţi diferite de acces către suflet (2)

Pictură, film, dans şi fractali: modalităţi diferite de acces către suflet (2)Aşa cum v-am promis, iată şi impresiile de la celelalte două ateliere.

Invitaţie la dans: (Te) accepţi?
Trainer: psiholog Flavia CARDAŞ

Sunet. Slab ca o şoaptă. Simţi o vibraţie interioară uşoară. În degetul mare de la picior. Îl mişti. Îl simţi. Îl conştientizezi. Degetul mare de la picior există. Vibraţia uşoară se extinde fremătătoare şi spre celelalte degete şi spre toată talpa piciorului. Se transformă încet-încet în ritm. Talpa tresaltă sub impulsul generat de accentuarea periodică a tempoului.

Continue reading “Pictură, film, dans şi fractali: modalităţi diferite de acces către suflet (2)” »

Pictură, film, dans şi fractali: modalităţi diferite de acces către suflet (1)

Pictură, film, dans şi fractali: modalităţi diferite de acces către suflet (1)Weekend-ul acesta s-a desfăşurat a şasea ediţie a Zilelor Dezvoltării Personale Unificatoare, eveniment organizat în fiecare an de Societatea de Psihoterapie Experienţială Română şi de Institutul S.P.E.R. Am avut onoarea şi plăcerea de a fi invitat şi eu, iar acest lucru m-a făcut să termin încă o săptămână – sau, poate, să încep o alta – fiind mult mai aproape de mine, mult mai în contact cu mine însumi, lucru de care puţini dintre noi se mai bucură astăzi, în cursa frenetică către o fericire iluzorie (sau prinşi în cursa unor false promisiuni, care nu ne mai permit să vedem ceea ce deja avem).

Continue reading “Pictură, film, dans şi fractali: modalităţi diferite de acces către suflet (1)” »

Experinţa sinuciderii – de la cel care pleacă la cei care rămân [Iuliana E. MOLNAR]

sinucidereDraga mea, scumpa mea, iubita mea,

Îmi pare foarte rău că îţi fac asta. Nici nu ştiu ce să îţi spun şi am ochii plini de lacrimi. Îmi pare atât de rău că te las, că trebuie să te las. Îmi pare enorm de rău că trebuie să fac asta. Viaţa mea parcă nu mai are niciun rost. M-am gândit mult la mine, la tine, la noi şi nu mai am puterea să fac nimic. Ştiu că m-ai tot întrebat ce am păţit, ai văzut că parcă nu mai sunt eu cel care eram înainte. Şi ai dreptate, viaţa mea nu mai e la fel. Sunt multe probleme peste care nu pot să trec. Multe regrete cu care nu mai pot să trăiesc. Ieri, când te-am văzut aşa fericită şi zâmbitoare, mi-am zis că a venit momentul, că aşa vreau să te păstrez în sufletul meu: zâmbitoare, cu râsul tău cristalin. Mult prea multe probleme cu care nu mă mai descurc. M-am tot gândit cum să fac, dar nu am găsit absolut nicio soluţie. […]