Incursiuni în necunoscut. În necunoscutul din noi înşine

Umbre şi lumini: dezvoltare personală de la A la ZEN

Autor: Sorina Daniela DUMITRACHE

coperta-umbre-si-lumini-finalÎntr-o bună zi – şi nu ştiu dacă era o zi mai bună sau mai rea decât alte zile, dacă se distingea în vreun fel de şirul celorlalte zile care curg mereu prin noi, iar uneori, din nefericire, şi pe lângă noi –, într-o astfel de zi, deci, am fost invitat într-o călătorie. Mi s-a oferit o carte şi mi s-a propus să pornesc în aventura de-a o explora.

Acesta a fost modul în care mi-am pornit incursiunea în necunoscut. Şi am descoperit, astfel, că necunoscutul din umbră nu-mi era chiar atât de străin, ci erau doar aspecte din mine însumi care nu mai fuseseră luminate în ultimul timp; sau nu din această perspectivă, pentru că multe dintre cotloanele minţii care-mi erau aduse în centrul atenţiei de noua lumină le vedeam şi înainte cu coada ochiului, undeva la periferia percepţiei. Acum, însă, aduse în raza reflectorului, căpătau noi valenţe, ofereau noi răspunsuri, dar, în acelaşi timp, generau la fel de multe noi întrebări.

Pentru mine, cartea Sorinei Dumitrache, Umbre şi lumini: dezvoltare personală de la A la ZEN, este ca o piesă de teatru cu mai multe acte; şi-n fiecare dintre acestea a intrat în scenă o altă parte din mine însumi, din preocupările şi grijile mele, din aspiraţii şi vise, din dorinţe şi motivaţii, din angoase şi temeri, din lupte, biruinţe şi capitulări, din zboruri şi prăbuşiri. O parte din mine, dar şi din tine, pentru că sunt sigur că şi tu te vei regăsi în multe dintre temele abordate în carte, deoarece, aşa cum ne-a obişnuit, autoarea foloseşte metafora pentru a ajunge cu delicateţe, dar şi cu forţă, exact în punctul potrivit care să facă să vibreze coarda adecvată a sufletului.

Dacă îndrăzneşti, vei redescoperi cărţile înţelepciunii şi înţelepciunea din cărţi, îţi vei reaminti de copacul vieţii, din nou, nelipsit, pivotul central. Exact aşa cum ar trebui omul să fie. Centrul lumii sale şi centrat în lumea sa, dar întinzându-şi în acelaşi timp ramurile peste univers, pentru a-şi mângâia semenii, pentru a-i simţi, pentru a le face cunoscut centrul său de iubire echilibrată. Şi aşa cum bine subliniază autoarea, de iubire, iar nu de îndrăgostire, cele două fiind, evident, calitativ diferite. Vei descoperi cum e să mergi pe sârmă cu greutăţi atârnate de picioare sau purtate în cârcă şi că e posibil oricând ca drumul filiform să te ştranguleze… sau să te spânzure. Dar şi că ai putea să te eliberezi şi ai putea să-nveţi să zbori. Numai tu ai puterea să dai aripi viselor tale, să-ţi transformi dorinţele în realitate, să-ţi conştientizezi nevoile şi să decizi dacă vrei să ţi le îndeplineşti sau nu. Pentru că, aşa cum vei vedea într-un alt act, fericirea este un lucru foarte personal şi este un lucru care se câştigă, nu este un lucru care doar se visează, iar evoluţia şi dezvoltarea noastră reală „constă nu în ce au făcut alţii cu noi – familia, societatea, figurile importante din viaţa noastră –, ci în ce facem noi cu ceea ce au făcut sau au încercat ei să facă cu noi(simt aici o preluare din înţelepciunea lui Gandalf, un genial vrăjitor al psihoterapiei). Iar pentru a ajunge acolo va trebui nu doar să lupţi cu umbrele întunericului, ci şi să înveţi să le recunoşti şi să le accepţi, pentru că acestea nu sunt altceva decât tenebrele adânci din subsolul raiului, drept urmare fac parte integrantă din noi înşine şi nu vor dispărea nicicând, ci vor rămâne mereu prezente, nu vei putea să te desprinzi de ele, să le laşi în urmă. Exact la fel ca maratonistul dintr-un alt act care poartă o competiţie al cărei scop e să se depăşească pe sine însuşi şi se trezeşte mereu că nu poate niciodată să se autodepăşească, să se lase în urmă (!!!); chiar aşa, cum o fi treaba asta cu autodepăşirea, cum s-or fi gândit cei care-u inventat această sintagmă?

Iar după ce vei fi întreprins toate aceste incursiuni şi vei fi (re)descoperit o mulţime de lucruri despre tine, vei şti că meriţi mult mai mult decât ţi-ai dat voie până acum, că poţi să-ţi oferi mai mult… aşa că… „Oferă-ţi […] un zâmbet. Un zâmbet larg, cu tot… corpul. Cum vine asta? Ca şi cum ţi-ai îmbrăţişa corpul cu inima. Umple-ţi inima de lumină şi trimite-o în tot corpul, către toate organele tale, către tendoane, articulaţii, muşchi, oase. Cu iubire. Ca şi cum nu ai făcut-o niciodată până acum. Ca şi cum abia te-ai născut şi te minunezi de toată făptura ta. Câteva clipe în plus. Ce simţi diferit?”.

Arta de a face terapie prin artă

Artgenograma. Diagnoza şi terapia unificatoare transgeneraţională
Autori:
Iolanda Mitrofan, Ligiana M. Petre

artgenogramaExistă nenumărate tehnici terapeutice care le sunt utile, deopotrivă, şi psihoterapeutului, şi clientului. Din perspective diferite, dar având acelaşi scop: (mai) binele clientului. Toate încearcă să pătrundă esenţa şi să ajungă la declicurile din straturile cele mai adânci, mai profunde şi mai greu de sondat ale psihicului, tocmai ele fiind cele care pot avea forţa să genereze schimbările cele mai durabile.

Artgenograma este o astfel de tehnică, dar este, în acelaşi timp, mult mai mult decât atât. Este o stabilizare a creşterii, o fixare în prezent a permanentei transformări personale, o proiecţie a personalităţii creatorului ei şi, totdeodată, şi o proiecţie a Creatorului. Este, sau poate fi, un axis mundi personal ce se răsfrânge din marele Univers către cel mic. Sau invers.

Continue reading “Arta de a face terapie prin artă” »

Recenzie lirică

Glonţul fratricid (Cronica unei lumi confuze)
Autor:
INDARA (Iolanda Mitrofan)

glontul fratricidNu ştiu alţii cum sunt… dar eu dintotdeauna, atunci când am citit poezii, dincolo de emoţia pe care mi-au generat-o noile sensuri pe care mi le relevau cuvintele incantate, decantate şi reinterpretate, dincolo de înţelesurile şi semnificaţiile inedite, neaşteptate şi provocatoare pe care le îmbrăcau înşiruirile modulate diferit ale vocalelor şi consoanelor, dincolo de noile gânduri, idei şi teme pe care le supuneau reflecţiei combinaţiile proaspete şi neaşteptate ale cuvintelor şi ale ritmurilor, m-am întrebat mereu şi care a fost, în realitate, intenţia şlefuitorului de cuvinte, a celei care creează lumi noi şi magice, folosind instrumente vechi şi mundane…

Continue reading “Recenzie lirică” »

Parte de carte…

Mai sunt doar câteva zile până la deschiderea Conferinţei de Psihoterapie Experienţială şi Dezvoltare Personală Unificatoare, ediţia a VII-a, care se va desfăşura weekendul acesta, pe 2-3 Aprilie 2016, sub titlul de „Provocări, experiențe, noutăți, conexiuni psiho-corporale și deschideri interdisciplinare”

Şi iată, în avans, cărţile şi revista care vor fi lansate sâmbătă, în prima zi a Conferinţei:

Florin VANCEA, Călătoria eroului. O viziune psihologică privind maturizarea, evoluţia umană şi dezvoltarea personală,
Denisa Cristian GODEANU, Alin Sebastian GODEANU, Dicționar de psihogenealogie,
Vasile CONSTANTIN, O scrisoare pentru tine. Corespondenţe terapeutice,
Sorina Daniela DUMITRACHE, Umbre și lumini. Dezvoltare personală de la A la ZEN,
ArtTERevista de terapii creativ-expresive și dezvoltare personală unificatoare, nr. 4

FlorinSebiValushSorinaArrte 4

Când 1 plus 1 fac noi… noi 2, 3 sau mai mulţi

Manual de psihologia cuplului şi a familiei. Alin-Sebastian GODEANU

Manual de psihologia cupluluiUnu plus unu egal doi. Uneori. Alteori, matematica e dată peste cap, pentru că unu plus una este egal cu noi, iar din această combinaţie mai pot rezulta şi alţii: unul, doi sau mai mulţi – e bine să nu fie prea mulţi însă, pentru că atunci va trebui să vorbim despre psihologia grupurilor mici, ceea ce este o cu totul altă discuţie (ceva mai colorată, poate, dar nu neapărat). În cazul de faţă însă, atunci când rezultatul e doi, vorbim de obicei despre un cuplu, iar atunci când e mai mare de trei, vorbim despre o familie. (Pentru a evita discuţiile, e de specificat că există şi cazuri în care doi poate însemna totuşi o familie: o mamă necăsătorită cu un copil, de exemplu.)

Continue reading “Când 1 plus 1 fac noi… noi 2, 3 sau mai mulţi” »

Noi cărţi ale editurii SPER la Târgul internaţional GAUDEAMUS 2015

Abuzul la copiiAbuzul la copii. Diagnoză şi intervenţie terapeutică. Gabriela MARC

Abuzul poate fi emoţional, fizic şi sexual. Dacă te gândeşti că aceste forme de abuz sunt gradual din ce în ce mai grave, te invit să te mai gândeşti o dată. Sunt grave toate. Şi au efecte pe termen lung care ajung să influenţeze însăşi personalitatea adultului de mai târziu. Ceea ce realizează această carte este să clarifice conceptele, să descrie simptomele, dar, mai ales, să ne înveţe cum să transformăm constructiv vinovăţia copiilor abuzaţi, pentru a minimaliza efectele din viitor. Şi mă întreb acum dacă numai eu simt că mi se zburleşte neuronul şi am un gust amar atunci când pun în aceeaşi expresie cuvintele „abuz” şi „copil”. Nu-i aşa că aceste cuvinte nu sunt compatibile unul cu celălalt?

Continue reading “Noi cărţi ale editurii SPER la Târgul internaţional GAUDEAMUS 2015” »

Cinematerapia – Ecranele multipl(icat)e ale realităţii

Reflectarea realului cotidian în (i)realitatea din film(e)

CinematerapiaDeşi cea de-a şaptea artă este relativ tânără şi parcă mai ieri împlinea un secol, ea a fascinat încă de la începuturi şi continuă să mai fascineze, poate chiar mai mult decât atunci, mai ales că astăzi există posibilitatea de a proiecta pe ecranul alb orice lucru pe care poate să şi-l imagineze fantezia umană.

Poveştile pentru marele ecran – şi mai târziu şi cele pentru micul ecran – au încercat dintotdeauna să preia şi să transpună în imagini acţiunile, gândurile şi emoţiile umane, reuşind mai mult sau mai puţin să le şi transmită mai departe, să le facă să aibă un ecou în privitor, să determine la acesta propriile emoţii, gânduri şi acţiuni.

Continue reading “Cinematerapia – Ecranele multipl(icat)e ale realităţii” »

În căutarea bucuriei de a munci

Poţi fi fericit la locul de muncă?

Bucuria de a munciPentru mine, munca a fost aproape dintotdeauna asociată cu jocul. Iar acest lucru se datorează unei clasificări a activităţii umane făcute de domnul profesor Mielu Zlate într-un manual de psihologie vechi… cred că nu greşesc dacă afirm că era primul manual de psihologie de după ’89. Revăzând acum aceste informaţii, am constatat că respectiva clasificare în activităţi de „joc, învăţare didactică, muncă productivă şi creaţie” era, de fapt, clasificarea activităţii umane în funcţie de criteriul evoluţiei ontogenetice, acest lucru amintindu-mi de rigurozitatea ştiinţifică a domnului profesor, pe care eu îl consider unul dintre părinţii mei spirituali şi de la care am învăţat ce înseamnă gândirea ştiinţifică şi aprecierea în mod critic a informaţiilor cu care vii în contact.

Continue reading “În căutarea bucuriei de a munci” »

Lansarea [Jeff WALKER]

jeff-walker-lansareaFormula de lansare pentru orice produs

M-am bucurat foarte mult când am aflat că s-a publicat o nouă carte pe care am tradus-o: Lansarea, de Jeff Walker, la Editura Act şi Politon. M-am bucurat cu atât mai mult cu cât este o carte deosebită care, dacă este citită cu atenţie şi de cine trebuie, poate fi foarte utilă şi poate să producă, cu adevărat, schimbări pentru şi în viaţa celui care o va fi citit.

Atunci când am primit manuscrisul pentru traducere, neştiind despre ce este vorba, titlul mi s-a părut intrigant şi confuz. Dar, pe măsură ce am început să intru în subiect, am constatat că era, pe undeva, exact cartea de care aveam nevoie în acest moment. (Nimic nu este, niciodată, întâmplător.)

Continue reading “Lansarea [Jeff WALKER]” »

Cartea care se citeşte cu ochii închişi

10505328_1117446624947386_1914473954754992393_nAstăzi a fost prima zi a celei de-a șasea ediții a Conferinţei de Psihoterapie Experienţială şi Dezvoltare Personală Unificatoare „Terapii creativ-expresive unificatoare şi dezvoltare personală continuă”:
https://www.facebook.com/events/641364219342401/

În cadrul evenimentului s-au desfăşurat o mulţime de activităţi cum ar fi prezentări de lucrări care de care mai interesante, lansări de carte şi diverse ateliere.

O să vă povestesc foarte curând despre aceste lucruri, dar acum vreau să vă povestesc despre o carte audio care a fost lansată astăzi.

Continue reading “Cartea care se citeşte cu ochii închişi” »