Arta de a face terapie prin artă

Artgenograma. Diagnoza şi terapia unificatoare transgeneraţională
Autori:
Iolanda Mitrofan, Ligiana M. Petre

artgenogramaExistă nenumărate tehnici terapeutice care le sunt utile, deopotrivă, şi psihoterapeutului, şi clientului. Din perspective diferite, dar având acelaşi scop: (mai) binele clientului. Toate încearcă să pătrundă esenţa şi să ajungă la declicurile din straturile cele mai adânci, mai profunde şi mai greu de sondat ale psihicului, tocmai ele fiind cele care pot avea forţa să genereze schimbările cele mai durabile.

Artgenograma este o astfel de tehnică, dar este, în acelaşi timp, mult mai mult decât atât. Este o stabilizare a creşterii, o fixare în prezent a permanentei transformări personale, o proiecţie a personalităţii creatorului ei şi, totdeodată, şi o proiecţie a Creatorului. Este, sau poate fi, un axis mundi personal ce se răsfrânge din marele Univers către cel mic. Sau invers.

Nu intenţionez să demonstrez uriaşul potenţial terapeutic pe care-l are artgenograma, pentru că presupun că veţi descoperi acest lucru singuri, după ce veţi fi citit cartea şi veţi fi aplicat lucrurile descoperite în ea (cu voi înşine şi/sau cu cei care vă caută ajutorul), dar voi prezenta câteva dintre caracteristicile care-i conferă artgenogramei unele dintre aceste beneficii extraordinare (şi pentru terapeuţi, şi pentru clienţi).

Trebuie să spun că eu am asociat întotdeauna genograma cu arborele genealogic. (Nu, n-am confundat termenii, ci încerc să-i integrez într-o structură ceva mai amplă.) Numai că genograma e un arbore oarecum răsturnat, având rădăcinile crescute în sus; un copac răsturnat care te înrădăcinează în cer, care te provoacă, dar te şi susţine, să aspiri mereu mai înalt, ştiind că acolo, sus, vor fi mereu antecesorii care te vor sprijini necondiţionat, aşa cum au făcut-o şi atunci când nu vedeai copacul răsturnat. Pentru că, de fapt, arborele, osia lumii, a fost acolo mereu, mereu la fel, deşi mereu transformându-se, tu fiind cel care te-ai schimbat, tu sau perspectiva din care priveşti…

Artgenograma nu este, însă, nici genogramă, nici arbore genealogic (aşa cum spuneam), cu toate că are câte ceva din fiecare. Seamănă pentru că face apel la structura familiei şi pentru că te provoacă să te întorci la originile arborelui genealogic şi să creezi „blazoane” pentru fiecare membru important al familiei, folosind elemente naturale, care extrag esenţa psihologică din interiorul tău şi transpun în plan concret proiecţiile unor conţinuturi personale şi profunde. Va rezulta astfel o reprezentare a familiei alcătuită din „blazoane psihologice”. Nu seamănă, iar aceasta e, de fapt, cea mai importantă caracteristică a artgenogramei, deoarece meditaţia creatoare şi obiectele din natură (pietre, frunze, flori, scoici, seminţe, cristale etc. etc.), aparţinând naturii şi simbolizând elementele naturale fundamentale (apă, aer, foc, pământ), permit participanţilor să-şi acceseze polarităţile interne (feminin, masculin, patern, matern), să-şi cerceteze propriile axe, să le conştientizeze, să şi le integreze, să le echilibreze (despre axele din Terapia Unificării vorbesc, cele explicate în primul volum, acesta fiind, desigur, cel de-al treilea din serie – scrie şi pe copertă).

Frumuseţea artgenogramei constă în aceea că pleacă de la lucruri din natură simple, dar esenţiale, şi ajunge la lucruri la fel de simple, dar atât de importante, ale existenţei şi prezenţei noastre în lume; în lumea mică a familiei de origine, tot aşa cum suntem şi în lumea mare unde-am crescut s-ajungem… şi ne permit, având sub ochi trecutul şi-n minte viitorul, să intervenim efectiv în singurul moment în care putem s-o facem: aici şi acum. Iar frumuseţe şi mai mare rezultă din integrarea tuturor acestor lucruri în ceea ce se cheamă, pe bună dreptate, Terapia Unificării.

Vă invit, aşadar, să citiţi cartea şi să descoperiţi astfel valenţele transformatoare ale transpunerii transgresiunilor transgeneraţionale (citiţi cu atenţie încă o dată, pentru că nu e doar o-nşiruire de cuvinte), precum şi câteva idei despre arta de a face terapie prin artă.

Cartea o găsiţi aici: Editura SPER.
Recenzia a fost publicată iniţial în revista ArtTE nr. 4.