Monthly Archives: April 2016

Arta de a face terapie prin artă

Artgenograma. Diagnoza şi terapia unificatoare transgeneraţională
Autori: Iolanda Mitrofan, Ligiana M. Petre

artgenogramaExistă nenumărate tehnici terapeutice care le sunt utile, deopotrivă, şi psihoterapeutului, şi clientului. Din perspective diferite, dar având acelaşi scop: (mai) binele clientului. Toate încearcă să pătrundă esenţa şi să ajungă la declicurile din straturile cele mai adânci, mai profunde şi mai greu de sondat ale psihicului, tocmai ele fiind cele care pot avea forţa să genereze schimbările cele mai durabile.

Artgenograma este o astfel de tehnică, dar este, în acelaşi timp, mult mai mult decât atât. Este o stabilizare a creşterii, o fixare în prezent a permanentei transformări personale, o proiecţie a personalităţii creatorului ei şi, totdeodată, şi o proiecţie a Creatorului. Este, sau poate fi, un axis mundi personal ce se răsfrânge din marele Univers către cel mic. Sau invers.

Continue reading “Arta de a face terapie prin artă” »

Recenzie lirică

Glonţul fratricid (Cronica unei lumi confuze)
Autor: INDARA (Iolanda Mitrofan)

glontul fratricidNu ştiu alţii cum sunt… dar eu dintotdeauna, atunci când am citit poezii, dincolo de emoţia pe care mi-au generat-o noile sensuri pe care mi le relevau cuvintele incantate, decantate şi reinterpretate, dincolo de înţelesurile şi semnificaţiile inedite, neaşteptate şi provocatoare pe care le îmbrăcau înşiruirile modulate diferit ale vocalelor şi consoanelor, dincolo de noile gânduri, idei şi teme pe care le supuneau reflecţiei combinaţiile proaspete şi neaşteptate ale cuvintelor şi ale ritmurilor, m-am întrebat mereu şi care a fost, în realitate, intenţia şlefuitorului de cuvinte, a celei care creează lumi noi şi magice, folosind instrumente vechi şi mundane…

Continue reading “Recenzie lirică” »

Înapoi la trupurile noastre răzleţite*

Accesarea echilibrului psihologic pornind de la conştientizarea corporală

Trăim într-o lume în care, mai mult ca oricând, este promovată imaginea unui corp ideal. Televiziunea, filmul, publicitatea prezintă o imagine fotoshopată (iată, se inventează chiar şi cuvinte noi pentru a descrie pervertirea realităţii la un ideal greu sau imposibil de atins), o imagine ideală nu numai a corpului, care trebuie să fie perfect până la ultimul por al pielii, ci a tuturor lucrurilor din jurul nostru (vezi pozele în care realitatea este mai frumoasă decât… în realitate). O lume în care corpul a devenit un obiect asupra căruia sunt îndreptate diverse acţiuni, un obiect de care ne-am detaşat, care nu ne mai aparţine, faţă de care ne-am îndepărtat şi cu care avem o relaţie distantă, indiferentă şi rece. Fugim de corpurile noastre, ne-am rătăcit în lume şi orbecăim prin ea, lăsând-o să ne conducă aşa cum dictează utima modă.

Continue reading “Înapoi la trupurile noastre răzleţite*” »